Get all 6 Fără Zahăr releases available on Bandcamp and save 30%.
Includes unlimited streaming via the free Bandcamp app, plus high-quality downloads of Lupii sunt aproape, PiSiCi, Cântec dulce (single), Colind Izolat (EP), Comedie Amăruie (album), and Acustic Live în Foișor (album).
1. |
Dumnezeu
05:42
|
|||
Dumnezeu:
La început a fost un miau, am zis pe limba mea că vreau
S-amestec nişte păr cu lut, să suflu-n el. Şi am făcut
Aceste creaturi perfecte, total lipsite de defecte
Neegalate de nimica. Astfel a apărut pisica.
O pisică: O plăsmuire minunată.
Altă pisică: Atâta doar că nu înoată.
Dumnezeu:
Fiindcă nu înot nici eu, oricât aş fi de Dumnezeu.
Eh, uite , de asta am separat oceanul de uscat.
Cor:
La la lalala la la la lala
La la lalala la la la lala
Dumnezeu:
Bun, recunosc că nici nu zboară. Păi ce, să cadă, să le doară?
Să dea cu fundul de beton? E mâţă, nu e avion!
Iar şoricei care să zboare bătând duios din aripioare
Se află doar la mine-n rai, pe post de îngeri. Bine, hai,
În timpul zilei dorm în beci. Şi recunosc, sunt lilieci.
Cor:
La la lalala la la la lala
La la lalala la la la lala
Îi întrebăm pe cei ce încă
În mod stupid afirmă cum că
Noi din tigru-am evoluat
Ce iarba mâţei aţi fumat?
Noi nu ne tragem niciodată
Dintr-o dihanie dungată
Întinsă lângă şemineu
Noi semănăm leit cu Dumnezeu.
Dumnezeu:
Şi ca să n-o las să se plângă că viaţa-i nu-i destul de lungă
I-am dat pisicii nouă vieţi. Le-am spus: trăiţile cum vreţi
Umblaţi prin frig cu capul gol, beţi lapte-n două cu alcool
Lingeţi-vă, să fiţi frumoase, trăiţi în grupuri câte şase
Umpleţi planeta de pisoi, care să-nveţe de la voi
Mersul agale de felină, de specie care domină
Cam tot ce mişcă pe Pământ. Vai, nu ştiam că pot să cânt!
Cor:
La la lalala la la la lala
La la lalala la la la lala
Dumnezeu:
Iar când precum un ghem de aţă se termină şi-a noua viaţă
V-aştept în raiul pisicesc, căci vă iubesc şi vă primesc
V-aştept cu hamsteri confiaţi, cu vrăbii, piţigoi flambaţi
Eternitatea-i o plăcere fiindcă am şi bere.
Cu aroganţă şi cu fală mă uit la voi, la cei din sală,
Şi ştiu că toţi ar vrea să zică: vai, ce n-aş da să fiu pisică.
Cor:
Miau, miau, miau, miau, miau miau miau miau miau.
Îi întrebăm pe cei ce încă
În mod stupid afirmă cum că
Noi din tigru-am evoluat
Ce iarba mâţei aţi fumat?
Noi nu ne tragem niciodată
Dintr-o dihanie dungată
Întinsă lângă şemineu
Noi semănăm leit cu Dumnezeu.
La la lalala la la la lala
La la lalala la la la lala
Dumnezeu:
Deci stați frumos și nu clintiți, și fiți atenți că nu durează mult
Spectacolul de față-n care o să vedeți ce poznă minunată am făcut
O lume din hazard și jucării, cu bune, rele, clare sau subtile
Pe care v-aș fi recunoscător să n-o bruiați cu telefoanele mobile
Cor:
Îi întrebăm pe cei ce încă
În mod stupid afirmă cum că
Noi din tigru-am evoluat
Ce iarba mâţei aţi fumat?
Noi nu ne tragem niciodată
Dintr-o dihanie dungată
Întinsă lângă şemineu
Noi semănăm leit cu Dumnezeu.
La la lalala la la la lala
La la lalala la la la lala
|
||||
2. |
Baba de la 2
04:54
|
|||
Retina-mi spune că vecina nu şi-a plătit lumina și în plus mai are și-un amant.
Oi fi bătrână, da încă sunt în vână, memoria e bună, ca la elefant
Despre ce vorbeam? Aa, da …
Prin urmare ştiu orice mişcare mai mică sau mai mare care se întâmplă-n bloc
O vorbă, un foşnet sau un pas, sau un ticăit de ceas, eu le notez pe loc
Am în loc de ochi vizoare, dacă faci orice mișcare despre tine totul am ghicit
Fiecare fir de păr e-un senzor pentru adevăr și urechile-s antene satelit
Dacă mergi tiptil pe hol, te-am notat!
Daca umbli-n fundul gol, te-am pozat!
Dacă întri-n scară beat, te-am simţit!
Dacă dai un pârţ în pat, te-am mirosit!
Mâţa babă de la doi, de la doi,
Ştie totul despre noi, despre voi
Acuma e pensionară, da o fost o torționară
Scrie tot pe nişte foi, despre noi.
Dacă-ți place pizza, pasta, de ți-ai înșelat nevasta, ce culoare au chiloții tăi sau câți bani ai
Dacă suferi de vreo boală, dac-ai fost premiant în școală, dacă sufletu-ți ajunge-n iad sau urcă-n rai
Scriu, fiindcă vreau să ştiu, cine rămâne viu, și câţi din voi o să muriţi
Vă trec pe toți într-un pomelnic, căci e neîndoielnic că toţi o s-o mierliţi
Știu şi pot să vă descriu cum fac să rămână viu orice lucru sau făptură
Trebuie luată, de voie sau forţată, legată și pusă-n saramură.
Trăim pe-o pătlăgică
O roşie mai mică
se-nvârte ca turbată
pe bolta înstelată
De milioane de ani avem oceane
Cu apă sărată, și încă nu-i murată
Așa că prin urmare, tre’ să-i mai punem sare
Şi, pentru aromare, un piculeţ de hrean
Fiindcă atunci când sodiul o dat mâna cu clorul
Au zis că viitorul se păstrează în borcan
E greu în ţara asta pentr-o mâţă babă care-ncearcă să nu moară prea degrabă
Ştiu cine-i vinovatul, da, statul este hoţul, ei MIAU luat speranţa , MIAU luat şi soţul
MIAU tăiat din pensie, MIAU scumpit lumina, miau…
Prefer să stau în casă. Dacă ceva mă doare fac imediat gargară cu apă și cu sare.
Mi-ar plăcea, dacă s-ar putea, o, Doamne, dac-ai vrea, fiindcă ştiu că poţi
Dă-ne, Tată, potopul înc-o dată, cu apă sărată, să ne murezi pe toţi
Căci sarea, care-a făcut murarea, te-aduce fix în starea de nemuritor
Adică, care va să zică, nimic nu se mai strică când stă în natriu clor.
O şosetă în castron, la saramură
Şi castronul în palton, la saramură
Și paltonu-n geamantan, geamantanul în borcan
Şi borcanul în butoi, mâța baba de la doi
O să vină după voi, o să treacă peste noi.
Trăim pe-o pătlăgică
O roşie mai mică
se-nvârte ca turbată
pe bolta înstelată
De milioane de ani avem oceane
Cu apă sărată, și încă nu-i murată
Așa că prin urmare, tre’ să-i mai punem sare
Şi, pentru aromare, un piculeţ de hrean
Fiindcă atunci când sodiul o dat mâna cu clorul
Au zis că viitorul se păstrează în borcan
Visez să pot să vă murez pe toţi ăştia din bloc
Acum vă rog să mă scuzaţi, dar am ceva pe foc.
|
||||
3. |
Vasile
04:20
|
|||
Vasile:
Bună. Mă numesc Vasile, am 3 virgulă paişpe kile
Şi sunt captiv în cercul vieţii, al disperării şi-al tristeţii
Așadar, povestea mea, oricât de stranie-ar părea
E cât se poate de reală şi incredibil de nasoală.
Dac-ar fi s-o spun pe toată, v-aş ţine-aicea până mâine
Aveţi în faţă o pisică, dar în pisică e un câine!
Şi zilnic mă întreb: o, Doamne, cu ce ţi-oi fi greşit eu oare
Că ai ales să-mi dai pedeapsă asemenea reîncarnare?
Când sunt câine-n trup de mâţă nu mai pot să fac ce vreau
Că nu se sperie nici curca dacă-i zic: Miau! Miau! Miau! Miau!
Vaca muge, că e vacă, porcul grohăie, că-i porc
Cioara cârâie pe cracă. Eu, când vreau să mârâi, torc?
Cor:
Un criminal, ai fost un criminal,
Ai omorât letal un biet cotoi
Poate că de asta te-a calicit năpasta
Să fii în viaţa asta la fel ca noi.
Vasile:
În niciun Cod Penal eu n-am fost criminal
Am fost la tribunal şi chiar le-am zis
Că mortul dumneavoastră avea o viaţă proastă
Vroia să scape de nevastă şi l-am sinucis.
Vasile:
Pe vremea-n care eram câine, rodeam tăcut un colţ de pâine
Simţii de coadă cum m-apucă un motănoi cu dor de ducă
Şi-mi zice:
Soțul bătrânei:
scuză-mi insistenţa, dar la nevastă-mea demenţa
A întrecut orice măsuri. Întruna pune murături.
Nu ma refer la gogonele, ştiu că de-aia-există ele
Dar, să mă ierte Dumnezeu, bocancii mei? Paltonul meu
Din cea mai fină ţesătură se lăfăie în saramură?
Tu crezi că-i doar o întâmplare că ieri a pus pe mine sare?
Omoară-mă, te rog frumos!…
Vasile:
mă rog, eu fiind şi curios
L-am prins în gură. Părea copt. Haţ! O strânsură….şi încă opt.
Nicio grimasă n-a schiţat, s-a dus zâmbind şi împăcat
Deci tot nevinovat pledez şi sper să mă reîncarnez
Măcar în pekinez.
Dumnezeu:
Eu am analizat am cumpanit și am decis
In calitatea mea dumnezeiască
Sa iei in viață locul motanului ucis
Păstrându-ți conștiința cea câinească
Vasile: miau, miau, miau, miau
Cor:
Un criminal, ai fost un criminal,
Ai omorât letal un biet cotoi
Poate că de asta te-a calicit năpasta
Să fii în viaţa asta la fel ca noi.
Un criminal, ai fost un criminal,
Ai omorât letal un biet cotoi
Poate că de asta te-a calicit năpasta
Să fii în viaţa asta la fel ca noi.
|
||||
4. |
Blănaru
05:05
|
|||
Blănaru:
De când pisica Sapiens ieşit-a din caverne
Munceşte pentru hrană, doarme pe ce-şi aşterne
Eu mi-am făcut salteaua mai lată şi mai lungă
Mai bine lăbărţată decât să nu-mi ajungă.
M-am descurcat prin muncă, făr’ niciun ajutor
Doar labele-astea patru şi-o lamă de topor
Acum în societate păşesc bogat şi demn
Căci mobila Blănaru e arta mea din lemn
Nu-mi place să mă laud, dar sunt artist complet
Dă-mi pensulă, sunt pictor, dă-mi pană, sunt poet!
“Somnoroase păsărele, pe la cuiburi se adună
Dacă pui laba pe ele, poftă bună! “
Alo, alo, am pictat un cal maro
Am laba mai precisă decât Pisicasso
Toporu-mi este daltă şi-mi place că e lat
Căci mai presus de artă, ador să fiu bogat!
Cor:
Domnule Blănaru, mulţumim extrem de mult
Fără dumneavoastră nu ştim ce ne-am fi făcut
Un motan ce pentru teatru orice sumă risipeşte
Căci el iubeşte arta şi arta îl iubeşte.
Şi numai din iubire, deci fără interese
A sponsorizat decorul acestei piese
Vedeţi şi voi ce bun e, doar lemn masiv şi fier
Deci doar de la Blănaru cumpăraţi mobilier!
Blănaru:
Spuneţi că tai pădurea ca să mă-mbogăţesc?
De fapt eu bag securea fiindcă vă iubesc.
Vai, când aud că codrul e frate cu motanul
Cine-a scornit-o p-asta? Atât l-a dus bostanul?
De fapt a scos pe gură un negru porumbel
Căci codrul este Cain, iar voi sunteţi Abèl.
Veveriţe veninoase şi iepuri turbaţi
Aşteaptă cu ochi roşii desişul să-i călcaţi.
Plus că-n păduri pândeşte un groaznic animal
Pisica sălbatică de Neanderthal
O, Doamne, câtă forţă, ce rânjet, ce măsele
Ce blană şi ce gheare! Aşa….ca ale mele.
Şi-atunci ţipaţi spre mine să vin să vă salvez?
Păi nu fac eu mai bine că deja îl retez?
De furi din codru cinci hectare
Ce-i pasă codrului? Mai are!
Cor:
Domnule Blănaru, mulţumim extrem de mult
Fără dumneavoastră nu ştim ce ne-am fi făcut
Un motan ce pentru teatru orice sumă risipeşte
Căci el iubeşte arta şi arta îl iubeşte.
Şi numai din iubire, deci fără interese
A sponsorizat decorul acestei piese
Vedeţi şi voi ce bun e, doar lemn masiv şi fier
Deci doar de la Blănaru cumpăraţi mobilier!
Blănaru:
Unde nu poate nimeni, Blănaru sigur poate
Pe mâna mea, oraşul ar merge ca pe roate.
Nu-mi trebuie politică, nu vreau să candidez
Dar dacă mă vrea lumea, o să mă conformez.
Pe contracandidaţi îi rog frumos să-mi spună
Câţi! Dintre ei au orare curaj să mi se-opună?
Câţi!! Vor să îl primească în vizită pe-Alioşa
Când ştiţi ce poa’ să facă Alioşa cu sacoşa.
Voi dezvolta oraşul cu parcuri, şcoli, spitale
Echipa mea de fotbal va ajunge prin finale
Va trece fix prin centru o-autostradă suspendată
Nah… nevăstă-mea… conduce ca o descreierată
Cu toţii veţi striga: domnul primar, să ne trăieşti!
Şi-n cinstea mea, oraşul se va numi Blăneşti.
Actorii de la teatru or să cânte despre mine
Şi-o să-i ia mama dracu’ dacă nu cântă bine!
Cor:
Domnule Blănaru, mulţumim extrem de mult
Fără dumneavoastră nu ştim ce ne-am fi făcut
Un motan ce pentru teatru orice sumă risipeşte
Căci el iubeşte arta şi arta îl iubeşte.
Şi numai din iubire, deci fără interese
A sponsorizat decorul acestei piese
Vedeţi şi voi ce bun e, doar lemn masiv şi fier
Deci doar de la Blănaru cumpăraţi mobilier!
|
||||
5. |
Alioșa
03:37
|
|||
Alioșa:
Orice individ normal are câte-un hobby în viaţă
Unii adună păr de cal, alţii cultivă mentă creaţă
Unii cutreieră prin munţi, alţii se caţără pe zid
Unii citesc, să fie culţi. Mie îmi place să ucid!
Cor:
Nu ieşim din casă, stăm ascunşi sub masă
Stăm ascunşi în tindă ca să nu ne prindă
Nu ieşim pe stradă, ca să nu ne vadă
Că dacă ne găseşte… hiii… ne căsăpeşte!
Alioșa:
Da’ ce, mă rog, v-aţi panicat? Că doar n-oi fi vreun psihopat
Eu sunt un asasin lucid, uşid în mod organizat.
Adică dacă eşti pe listă am pentru tine-o veste tristă
Dar cine nu e pe tabel, păi eu ce treabă am cu el?
Cor: Nu vrem pe tabel!
Alioșa: Îţi vâr gheara-n guşă
Cor: Scoate-ne din el!
Alioșa: Îţi prind coada-n uşă
Cor: Nu vrem pe tabel!
Alioșa: Eu sunt Alioşa
Şi cel mai fain îmi iese crima cu sacoşa.
Cor:
Nu vorbim de ea, nu vorbim de ea
Ştim ce este ea, ştim ce face ea
Dar chiar şi aşa
Nevorbind de ea
Poate nu va apărea, poate nu o vom vedea.
Poate vom scăpaaaaa!
Alioșa:
Poate scăpaţi, sau poate nu. În viaţă nu e cum vrei tu
Eu poate-am vrut sa fiu cioban să stau cu oile-n saivan
Să cânt o doină din caval. Nu să ajung un criminal.
Ce-i vina mea că am venit şi alt serviciu n-am găsit?
Când dom’ Blănaru m-a primit şi când CV-ul mi-a citit
N-a înţeles ce vreau să fiu, fiindcă eu nu prea ştiu să scriu
“Ce altceva mai ştii, Alioşa?” Atunci i-am arătat sacoşa
Iar el m-a angajat pe loc. Mi-a dat şi-o garsonieră-n bloc.
Cor:
Nu ieşim din casă, stăm ascunşi sub masă
Stăm ascunşi în tindă ca să nu ne prindă
Nu ieşim pe stradă, ca să nu ne vadă
Că dacă ne găseşte… hiii… ne căsăpeşte!
Alioșa:
Din când în când, oricând vrea el, Blănaru scrie în tabel
Câte un nume de pisică, adică care va să zică
Chiar dacă nige, dacă plouă, eu tre’ să rup pisica-n două
Şi am acolo pe tabel un pătrăţel, fac X pe el.
Aşa că dacă te-mburici pe şeful meu să-l contrazici
Sau vreun motan o enervează pe-a lui nevastă când şofează
Dacă-i tai calea în vreun fel, felicitări! Eşti pe tabel
Dacă nu eşti şi ai murit, cer scuze. Am citit greşit.
Cor: Nu vrem pe tabel!
Alioșa: Îţi vâr gheara-n guşă
Cor: Scoate-ne din el!
Alioșa: Îţi prind coada-n uşă
Cor: Nu vrem pe tabel!
Alioșa: Eu sunt Alioşa
Şi cel mai fain îmi iese crima cu sacoşa.
Cor:
Nu vorbim de ea, nu vorbim de ea
Ştim ce este ea, ştim ce face ea
Dar chiar şi aşa
Nevorbind de ea
Poate nu va apărea, poate nu o vom vedea.
Poate vom scăpaaaaa!
|
||||
6. |
Mihai și Cristina
04:42
|
|||
Mihai:
Ea calc-apăsat, înainte trecând
Cu coada-nfoiată și botul în vânt
Cristina:
El vine din urmă cu capul plecat
Ridicând alene câte un omoplat
Mihai:
În seara asta n-am vrut decât să ne relaxăm
Să ieșim până-n în oraș, să ne reconectăm
Cristina:
Să bem ceva-ntr-un bar, fără pui, fără stres,
Mihai:
Dar nu-nțeleg cum naiba ne certăm atât de des
Cristina:
E-atâta tensiune între noi și ne-nconjoară ura
Mihai:
Ni se zburlește părul numai când deschidem gura
Nu știam că mâțele au glande cu venin
Cristina:
Eu nu mai pot așa, Mihai, hai să ne despărțim
Mihai:
Și mi-a-mintesc de nopțile cu cer senin
Când rămâneai pe-ascuns să dormi la mine în cămin
Cristina:
De nopțile de primăvară cu parfum de liliac
Mihai:
Când ne prindea dimineața cățărați într-un copac
Cristina:
Și ne pierdeam unul în altul discutând tot felul de prostii
Mihai:
Și nu-mi venea să cred cât de deșteapă poți să fii
Cristina:
Cum te lingeam ușor pe blană când poșteam țigări la geam
Mihai:
Sau cum prindeam și ne jucam cu câte-un pui de șobolan
Mihai:
A fost odată, bine că a fost, nu-mi pare rău,
Da cum e-acum eu nu pot să mai fac față, zău
Cristina:
Știi foarte bine ce-ai făcut, degeaba o întorci
Ai fi fost bun de-actor, ce admirabil poți să joci
Măcar o Zmeură de Aur tot ai fi meritat
Mihai:
Îți jur că n-am făcut nimic...
Cristina:
Știu că m-ai înșelat!
Vorbește toată școala, și cât de tare doare
Să le-auzi șușotind pe celelalte profesoare
E groaznic, e-un coșmar, e ca o moarte lentă
Motanul meu se ..... cu o mâț-adolescentă
Mihai:
Îți jur că n-o cunosc. Sunt numai zvonuri și prostii
Cristina:
Hai fi motan și recunoaște, nu mă mai minți.
Mihai:
Și mi-a-mintesc de nopțile cu cer senin
Când rămâneai pe-ascuns să dormi la mine în cămin
Cristina:
De nopțile de primăvară cu parfum de liliac
Mihai:
Când ne prindea dimineața cățărați într-un copac
Cristina:
Și ne pierdeam unul în altul discutând tot felul de prostii
Mihai:
Și nu-mi venea să cred cât de deșteapă poți să fii
Cristina:
Eu te lingeam ușor pe blană, când poșteam țigări la geam
Mihai:
Prindeam și ne jucam cu câte-un pui de șobolan
Cristina:
Oricum nu mai contează, simțeam că o s-o faci
De ani de zile nu faci altceva decât să te retragi
Ești absent, nepăsător, nu mă mai bagi în seamă
Am fost prietenă, soție, acuma sunt doar mamă
Sunt bună de făcut mâncare și curat prin casă
Să duc puiul la grădiniță, și domnului ce-i pasă?
Vine seara de la muncă, bag-o bere-n bot
Și las’ că-n rest se-ocupă proasta singură de tot
Mihai:
Nu-i chiar așa, Cristina, nu mai vorbi prostii
Spăl vase, duc gunoiul, fac cumpărături, și știi
Că mâțul ăla mic se joacă doar cu mine
Cristina:
Dar știi tu că la vârsta lui, nu citește bine?
Bine-nțeles că nu, că tu ai altă treabă
Să gâdili mâțe tinere sub bot și pe sub coadă
Mihai:
Iar începi prostia asta, nu-i adevărat!
Cristina:
Hai gata! Ieși afară, deja m-am enervat!
Mihai:
Și mi-a-mintesc de nopțile cu cer senin
Când rămâneai pe-ascuns să dormi la mine în cămin
Cristina:
De nopțile de primăvară cu parfum de liliac
Mihai:
Când ne prindea dimineața cățărați într-un copac
Cristina:
Și ne pierdeam unul în altul discutând tot felul de prostii
Mihai:
Și nu-mi venea să cred cât de deșteapă poți să fii
Cristina:
Cum te lingeam ușor pe blană când poșteam țigări la geam
Mihai:
Sau cum prindeam și ne jucam cu câte-un pui de șobolan
Cristina:
Unde s-a dus, unde-a fugit
Vremea când n-aveam nimic de-mpărțit
În afară de viața mea toată
Nu pot să cred cât am fost de idioată
|
||||
7. |
Cami
05:59
|
|||
Am blana țesută cu fire de aur, și-n ochi îmi sclipesc nestemate
Așa zicea tata când eram un puiuț și mă purta în cârcă pe spate.
“Poruncește, prințesă! Te duc unde vrei. Sunt umilul tău slujitor.”
Stăpâneam peste mulți, mulți motocei și tot regatul era un covor.
Nu-mi amintesc foarte multe de-atunci, eram mică, eram doar un pui
Știu că-l iubeam ca pe-un zeu și voiam să-mi crească mustăți ca-ale lui.
Sunt ani buni de când a plecat să muncescă afară pentr-o viață mai bună
Și vine pe-acasă o dată pe an, dar am uitat cum să fim împreună.
E trist, e bătrân, obosit și stingher, stă singur și tace chitic
E doar eticheta cu prețul plătit ca mie să nu-mi lipsească nimic
E ironic că fix ce-i mai scump n-ai putut de atunci să-mi mai dai niciodată
E greu ca pisică adolescentă să crești fără iubire de tată.
Caut răspunsuri pe podeaua din baie
Mă țin de litieră, când tavanul se-ndoaie
E ușor să te spargi în mici bucăți de oglinzi
Când viața te-mpinge și n-ai de ce să te prinzi
Când mi-a crescut un pic coada și am început să devin din mâță, pisică
A migrat și mama-n străinătate la lucru și am rămas să cresc c-o bunică.
Mi-e greu să m-atașez de ceilalți, când inima-i făcută doar din zdrențe
Și-ncerc să râd, să fac frumos, să fiu drăguță, dar nu sunt decât triste aparențe
Îmi place să ajut, să fiu utilă, mă-nscriu cât pot de des la voluntariat
Și-mi fac prieteni noi cu riscul de-a primi apoi poze indecente pe WhatsApp
Mi-e frică să iubesc, și nu mai vreau, și tocmai am iubit pe cineva
Și-acum încerc să scap de asta și să uit, să uit de fapt că și el mă iubea
Era student și pentru prima oară, tată, mamă, de când ați plecat
Am simțit că poate viața e frumoasă, că locul meu e lângă el, că totu-i minunat
Era relația perfectă, și îmi spunem mereu că totul va fi bine
Dar el a vrut mai mult, eu n-am știut să îi ofer, și a plecat, s-a dus în țări străine.
Cât de ironică e viața asta, tati, și cum îți râde ea în bot, pe bune
Un alt motan pe care l-am iubit cel mai mult, a plecat să colinde prin lume
Lumea asta-I ca o litieră iar noi suntem grăunțe de nisip, dacă te gândești
Unora ne cad în cap rahaturi, ce să faci, n-ai ce să faci, pățești
Caut răspunsuri pe podeaua din baie
Mă țin de litieră, când tavanul se-ndoaie
E ușor să te spargi în mici bucăți de oglinzi
Când viața te-mpinge și n-ai de ce să te prinzi
Aș vrea să pot să spun că școala merge bine, da-n realitate merge greu ca dracu
Pe bancă se văd urme de frustrare și de gheare, și anu viitor m-așteaptă bacu
Și ca și cum aveam nevoie de o dramă, că altfel îmi era destul de bine
Colega mea de bancă cea drăguță, s-a apucat să scoată zvonuri despre mine
Și-acuma toata lumea mă privește ciudat, de parc-aș suferi de nuș ce boală
Și sunt convinși că eu m-ș fi culcat cu soțul unei profe de la noi din școală
Pe bune, dude? Atâta poți? Eu n-am făcut decât să zic că pentru vârsta lui arată bine
Știu c-ai făcut-o ca să te răzbuni, pentru c-al tău iubit s-a-ndrăgostit de mine
Îmi desenez acuma pe lăbuță cu-o lamă ascuțită și subțire
O crestătură mică cât un zâmbet amărui, o linie de finiș amintire
Și-mi zboară gându-aiurea, și-mi vine să sparg totul, să urlu: oare cum o fi când mori
Și pun lama deoparte când mă gândesc la tata. Oricum nu pot s-o fac de 9 ori
Of, tată, ce groaznic e să nu știi cine ești, să nu știi încotro să o apuci
Tare-aș vrea să mă ridici pe greabăn, să mai întrebi o dată unde să mă duci.
Ai mei mi-au zis Camelia, mi-au dat nume de floare
Iar eu nu pot să fiu decât o biată plant-agățătoare
Știu că fiecare are drumul său în viață
Pentru moment, al meu e doar un ghem de ață.
Caut răspunsuri pe podeaua din baie
Mă țin de litieră, când tavanul se-ndoaie
E ușor să te spargi în mici bucăți de oglinzi
Când viața te-mpinge și n-ai de ce să te prinzi
|
||||
8. |
Mariana B
03:01
|
|||
Vă place blana mea? E cu extensii. Mii le-a adus Blănaru din Paris
El ştie că sunt damă cu pretenţii Şi vreau să port doar chestii cu dichis.
Şi când mi se întâmplă, din greşeală să mă admir o oră în oglindă
Parcă mă ia, aşa, o moleşeală, mila de voi începe să mă prindă.
Că sunteţi toate nişte jigărite nici nu ştiţi cum arată coaforul
Şi cred că, după urmele de gheare, vă faceţi manichiura cu toporul.
Voi sunteţi sărăntoace, eu bogată, voi sunteţi pleava ţării, eu regina
Mă simt chiar generoasă câteodată. Hai, care vrei doi lei, să-mi speli maşina?
Ştiu că vi se strange des stomacul la gândul că m-am măritat cu tipul
Da, norocul meu, lua-v-ar dracu. Ziceţi mersi că nu vă calc cu Jeep-ul.
Ziceţi mersi că aţi trecut pe zebră și nu v-am spulberat ca pe popice
Deşi v-aş rupe o vertebră dar n-aş vrea tabla să se strice.
Nu, nu, nu, vreau
Nu vreau să il laud pe Blănaru, dar nu mă pot abţine câteodată
Să recunosc în faţa tuturor că are o soţie minunată
Şi multe mâţe mă invidiază şi spun de mine vrute şi nevrute
Că sunt o şoferiţă nesimţită, dar nesimţirea este o virtute.
Îmi place să şofez, mă relaxează cum urlă Jeep-ul când accelerez
Dacă unu-n faţa mea frânează sunt foarte calmă, dar mă enervez!
Posibil să îmi scape-o vorbă, două că mă-ncetineşte fără rost
Fraiere, eu am maşină nouă. Ce mâţă a fătat aşa un prost?
Iar dacă boul nu-şi cere scuze și nu îmi pupă laba, tremurând
Îi spun discret, cu zâmbetul pe buze: Alioşa te va vizita curând!
Doamne-ador viteza, parcă zbor. Dacă-i vreo baltă-n stradă te stropesc
Şi trec pe roşul de la semafor. Acolo numai fraierii opresc.
Eu când opresc las maşina-n stradă să vă blochez, să pufniţi din nări
Ce, sunteţi grabiţi? Staţi la coadă. Regina tre’ să-şi ia ţigări
Să vină poliştii după mine! Închide, dom’le, naibii, girofaru’
N-am dat prioritate? Pentru cine? Eu am prioritate de Blănaru!
Nu, nu, nu, vreau
Nu vreau să il laud pe Blănaru, dar nu mă pot abţine câteodată
Să recunosc în faţa tuturor că are o soţie minunată
Şi multe mâţe mă invidiază şi spun de mine vrute şi nevrute
Că sunt o şoferiţă nesimţită, dar nesimţirea este o virtute.
|
||||
9. |
Supereroul
05:21
|
|||
Supereroul:
Povestea mea începe-ntr-o duminică de mai
O zi din aia mai ploioasă, în care-ţi vine doar să stai
Să rasfoieşti o carte, să sorbi un pic de lapte
Să leneveşti în pat, să faci orice, numai nu fapte.
Şi cum e scris adânc în adeneul de felină
Când stai în patul tău, e absolut normal să-ţi vină
Instinctul ăla vinovat de-al zgrepţăna măcar un pic
Doar aţi făcut cu toţi aşa şi nimeni n-a păţit nimic.
De unde naiba era să ştiu că sunt eu cel ghinionist?
De unde naiba era să ştiu că nu e bine să insist?
Căci cum stăteam eu relaxat, dar concentrat pe zgrepţănat
Brusc, s-a destins şi m-a împins un arc din pat. Şi am zburat.
Când zbori pe geam involuntar de la etajul zece
De jos privind, la drept vorbind, vezi un motan cum trece
Planând uşor, ca un condor şi dispărând spre vest
Şi evident că n-a scăpat neobservat aşa un gest.
Cor:
Ce minune mare, ce minune mare
În sfârşit o mâţă a-nvăţat să zboare
În sfârşit avem şi noi un super erou
Abia aşteptăm să îl vedem zburând din nou
Minune mare, minune mare,
Eram superioare, vom fi mai superioare
El ne va-nvăţa cum să zburăm şi noi
Vom deveni o specie de supereroi!
Supereroul:
Există-o regulă a fizicii, dar n-o dezbatem azi
Pe scurt, când zbori fără aripi, până la urmă cazi
De sus în jos, vertiginos, cum a cazut Icaru’
Aşa m-am prăbuşit şi eu în curtea lui Blănaru.
Când m-am trezit, eram zidit în ghips pe jumătate
Domnul Blănaru a plătit, s-a ocupat de toate
Că nah, când vrei să fii primar, se pare că dă bine
S-apari în poze, la ziar, lângă-un erou ca mine.
Când a aflat din gura mea că m-aruncase patul
Un pat făcut de firma lui, cred că l-a luat ficatul
Căci şi-a găsit cuvinte să îmi spună doar atât:
Blănaru:
Tu cred că vrei să-nveţi să-noţi cu un pietroi de gât
Eu le-am promis c-o să-i înveţi să zboare, să planeze
La naiba, le promit orice, să-i fac să mă voteze
Şi-acum îmi spui că am picat, în faţa lor, de bou?
Mă doare-n cot cum ai zburat, tu eşti supererou!
Cor:
Ce minune mare, ce minune mare
În sfârşit o mâţă a-nvăţat să zboare
În sfârşit avem şi noi un super erou
Abia aşteptăm să îl vedem zburând din nou
Ce minune mare, ce minune mare,
Eram superioare, vom fi MAI superioare
El ne va-nvăţa cum să zburăm şi noi
Vom deveni o specie de supereroi!
Supereroul:
Supereroii au mereu oraşul la picioare
În două zile m-au făcut şi cetăţean de-onoare
Din oră-n oră apărea câte o nouă ştire
Cu mine-n ghips, parcă eram statuie-n devenire
Armuri de ipsos mă ţineau-ntr-o strângere nebună
Iar eu simţeam că mă sufoc în propria minciună
Vroiam să strig: vă rog frumos să încetaţi cu zborul
Pisica merge doar pe jos, acesta-i adevărul!
Prin aer vezi doar vrăbii, un canar, un papagal,
Iar Pegas este doar un mit, nu zboară niciun cal!
Zicala aia despre porci înseamnă niciodată
Cum niciodată nu va fi pisică-naripată!
De-un an jumate stau în ghips , o, Doamne, cum l-aş scoate
Dar dom’ Blănaru m-a convins că încă nu se poate
Căci se întâmplă uneori, când miza-i foarte mare
S-ajungi să îi convingi pe proşti că mâţa poa’ să zboare.
Cor:
Ce minune mare, ce minune mare
În sfârşit o mâţă a-nvăţat să zboare
În sfârşit avem şi noi un super erou
Abia aşteptăm să îl vedem zburând din nou
Minune mare, minune mare,
Eram superioare, vom fi mai superioare
El ne va-nvăţa cum să zburăm şi noi
Vom deveni o specie de supereroi!
|
||||
10. |
Andrei
04:26
|
|||
Prea mulți se chinuie s-adune avere pe pământ
Averea mea o voi purta mereu cu mine-n gând
Vreau idei, vreau situații, vreau să simt vibrații
Vreau să văd pisicile ca pe constelații
Vreau să văd din ce-i făcută pisicirea
Vreau să aflu care ni-i menirea
Mi-am pus la picioare aripi cu motor
Și-am plecat să mă fac călător
Backpacking, couchsurfing, hitchhiking
Mi-am luat sacu-n spate și o cană pentru lapte
Backpacking, couchsurfing, hitchhiking
Sunt minuni pe lumea asta mult mai multe decât șapte
Merg din oraș în oraș, cunosc tot felul de motani
Birmanezi, siamezi sau persani
Dacă viața e un puzzle vreau să am piesele toate
Și mai cu seamă-mi place că trăiesc în libertate
Lumea este perna mea
Ce frumos visez când mă culc pe ea
Vreau să o îmbrățișez și s-o miros
S-o învăț pe de rost și pe față și pe dos
Lumea este scoica mea
Vreau să strâng pe rând toate perlele din ea
Cât voi continua să umblu pe pământ
O s-adun întreg șiragul și-o să aflu cine sunt
N-o să-nveți nimic stând în spații virtuale
Seva lumii stă ascunsă în prietenii reale
Să privești o pisică-n ochi, să simți ce simte ea
Nu-ți oferă asta un ecran în 4K
De-un lucru-mi pare rău așa, un pic
Și câteodată mă cuprine un dorișor mai mic
C-am lăsat acasă o pisică frumoasă
cu nume de floare și ochi verzi de mare
Și duc cu mine amintirea lucrurilor mici
și regăsesc frânturi din ea în unele pisici
Blana ei țesută cu fire de aur
Privirea jucăușă cu sclipiri de tezaur
O mușcătură de ureche, un sărut furat în taină
Sper să-ți fie bine pe pământ, copilă faină.
Lumea este perna mea
Ce frumos visez când mă culc pe ea
Vreau să o îmbrățișez și s-o miros
S-o învăț pe de rost și pe față și pe dos
Lumea este scoica mea
Vreau să strâng pe rând toate perlele din ea
Cât voi continua să umblu pe pământ
O s-adun întreg șiragul și-o să aflu cine sunt
Într-o zi torceam liniștit prin Amsterdam
Împreună cu-un amic shorthair căruia-i povesteam
De bătrâni și de diferențele dintre culturi
De bunică-mea și-obsesia ei pentru murături
Când un amic de-al lui a apărut de nicăieri
Cu o sticlă de lapte, un bax de beri
Și-un motan alb cu o barbă până-n piept
Zicând:
Un motan: El e Dumnezeu, ne-am întâlnit la un concert.
Andrei: O, Doamne, ce bine-mi pare, tocmai voiam să te-ntreb
De ce ai făcut lumea asta mare pe care caut s-o înțeleg
Dumnezeu m-a prins atunci de un picior și mi-a zis cu bucurie și cu fală
“Măi, Andrei, eu acuma bag de seamă că tu semeni un pic cu pinguinu-Apolodor”
Lumea este perna mea
Ce frumos visez când mă culc pe ea
Vreau să o îmbrățișez și s-o miros
S-o învăț pe de rost și pe față și pe dos
Lumea este scoica mea
Vreau să strâng pe rând toate perlele din ea
Cât voi continua să umblu pe pământ
O s-adun întreg șiragul și-o să aflu cine sunt
|
||||
11. |
Final de 2 lei 50
02:23
|
|||
Tu vrei răspunsuri, măi Andrei, ei bine, n-am
Când am făcut eu trebușoara asta, habar n-aveam
Unde-o s-ajungă și dac-o fi ceva de capu ei
Am mai avut, ce-i drept, pe parcurs, câteva idei.
I-am dat un brânci la început, să se nvârt-oleacă
Am încălzit-o tare-n mijloc ș-am pus puțină apă
Apoi i-am dat și viață, da asa, mai mult în joacă.
Restul v-aparține, mult succes, sper să vă placă.
Unii cred că fericirea e în buzunare
Alții-o caută cu disperare-n funduri de pahare
Pentru unii ea se-aude tare tare-n difuzoare
Alții o găsesc pe nisip la doi pași de mare
Pentru unii fericirea-i foarte mică, încât pare
Că-i undeva la orizont, și se tot pierde-n zare
Că n-o s-o prindă niciodată, cît le-ar fi pasul de mare
Alții cred că poate fi cuprinsă într-o-mbrățișare
Mulți o caută într-una până-n viața de apoi
Dar de multe ori e lângă noi, e chiar lângă noi
Se ascunde-n lucruri mici și în ochii de pisici
Numa ce-ntinzi laba și simți că-i deja aici. Aici?
Poți s-o simți în adierea vântului de seară
Sau în mirosul cald al unei ploi de vară
In cuvântul mama scris de-un pui de mâță pe-un desen
Sau în felu-n care-ți sună-n cap ultimul refren
Orice-ar fi să faci în viață, pune și iubire
Eliberează-ți mintea și las-o să respire
De multe ori se-ntamplă să primești ceea ce dai
Și cea mai mare mulțumire-i când faci rai din ce ai
Fericirea uneori e minunat de mică
‘ncât intră numai bine-n simplul fapt de-a fi pisică
Alteori ea poate fi infinit de mare
Dar chiar și-atunci încape sigur într-o-mbrățișare
|
||||
12. |
Monica
04:55
|
|||
Monica:
Nu m-ar mira să vă speriaţi. Deci dacă vreţi, ţipaţi, hai, fie
Poate unii dintre voi văd prima oară o stafie.
Eu doar vă băntui ca un gând menit să vă inducă frica.
Deci, prin urmare, bu hu hu! Sunt fantomâţa. Sunt Monica.
În ziua-n care am murit, nici prin cap nu-mi trecea să mor
Priveam către televizor, la Tânăr şi Neliniştit
Cum Victor Newman îi spunea, rânjind perfid pe sub mustaţă:
Niki, tu eşti iubirea mea. Băi, Victor o minţea pe faţă!
Şi asta, dom’le, îl sorbea cu ochi de mâţă imbecilă.
Simţeam în mine cum creştea un val de furie şi milă
Şi am ţipat la el: băi, Victor, băi, motănoi cu glas vibrant
Dar oare Niki chiar nu ştie câtor pisici le-ai fost amant?
Tineam în mână un pahar cu lapte şi-mi părea firesc
Să am, ca telespectator, dreptul deplin să-l pedepsesc.
Când l-am stropit pe nesimţit fix între ochi , frumos, simetric
Brusc, între noi s-a-nfiripat, de nicăieri, un arc electric.
Cor:
Școala, școala, școala-i foarte importantă
Dar Monica în școală a fost toantă
Doar o mâţă toantă n-ar vedea ce scrie-n carte
Să nu amesteci laptele cu electricitate.
Electronii sunt întruna puşi pe fapte
Vai, ce rapid înoată ei prin lapte
Te zguduie instant, n-apuci să faci nimica
Deci nu fiţi ca Monica.
Monica:
E foarte fain să fii fantomă, fiindcă poţi să treci prin ziduri
Intri fără bilet la teatru, plus că nu mai faci nici riduri
Vă văd pe voi, zilnic pe fugă, agitaţi, stresaţi mereu
Iar eu fac totul fără grabă. Eternitatea trece greu.
Dar n-aş avea vreodată timp pentru cotoiul care vine
Să-mi spună “ce faci, pisicuţo, hai, treci diseară pe la mine?”
Fiindcă, de când cu Victor Newman, cred că vor trece zeci de ani
Până să pot să spun că am din nou încredere-n motani.
De ce sunt încă pe pământ? Păi am o misie socială
Încerc să aflu-n timp ce cânt câţi Victori Newman sunt în sală.
Câţi dintre voi, prezenţi aici , ferchezuiţi şi dichisiţi
Priviţi furiş la cozi străine, sperând să fiţi şi voi priviţi
Câţi dintre voi, căsătoriţi, vă credeţi prădători de noapte
Apoi veniţi acasă mici, cuminţi ca nişte mâţi de lapte?
Iar daca tu, sau tu, sau tu, în timp ce vrei să-ţi minţi pisica
Simţi că ceva te-nţeapă-n fund, să ştii că te-a-nţepat Monica.
Cor:
Școala, școala, școala-i foarte importantă
Dar Monica în școală a fost toantă
Doar o mâţă toantă n-ar vedea ce scrie-n carte
Să nu amesteci laptele cu electricitate.
Electronii sunt întruna puşi pe fapte
Vai, ce rapid înoată ei prin lapte
Te zguduie instant, n-apuci să faci nimica
Deci nu fiţi ca Monica.
|
Fără Zahăr Iași, Romania
Fără Zahăr, [prep.+ s.n.], Formaţie de muzică din Iaşi, cu versuri comice, de satiră socială, compusă din:
Bobi Dumitraş - voce, chitară acustică,
Bobo Burlăcianu - voce, chitară electrică
Streaming and Download help
If you like PiSiCi, you may also like:
Bandcamp Daily your guide to the world of Bandcamp