Dumnezeu: La început a fost un miau, am zis pe limba mea că vreau S-amestec nişte păr cu lut, să suflu-n el. Şi am făcut Aceste creaturi perfecte, total lipsite de defecte Neegalate de nimica. Astfel a apărut pisica. O pisică: O plăsmuire minunată. Altă pisică: Atâta doar că nu înoată. Dumnezeu: Fiindcă nu înot nici eu, oricât aş fi de Dumnezeu. Eh, uite , de asta am separat oceanul de uscat. Cor: La la lalala la la la lala La la lalala la la la lala Dumnezeu: Bun, recunosc că nici nu zboară. Păi ce, să cadă, să le doară? Să dea cu fundul de beton? E mâţă, nu e avion! Iar şoricei care să zboare bătând duios din aripioare Se află doar la mine-n rai, pe post de îngeri. Bine, hai, În timpul zilei dorm în beci. Şi recunosc, sunt lilieci. Cor: La la lalala la la la lala La la lalala la la la lala Îi întrebăm pe cei ce încă În mod stupid afirmă cum că Noi din tigru-am evoluat Ce iarba mâţei aţi fumat? Noi nu ne tragem niciodată Dintr-o dihanie dungată Întinsă lângă şemineu Noi semănăm leit cu Dumnezeu. Dumnezeu: Şi ca să n-o las să se plângă că viaţa-i nu-i destul de lungă I-am dat pisicii nouă vieţi. Le-am spus: trăiţile cum vreţi Umblaţi prin frig cu capul gol, beţi lapte-n două cu alcool Lingeţi-vă, să fiţi frumoase, trăiţi în grupuri câte şase Umpleţi planeta de pisoi, care să-nveţe de la voi Mersul agale de felină, de specie care domină Cam tot ce mişcă pe Pământ. Vai, nu ştiam că pot să cânt! Cor: La la lalala la la la lala La la lalala la la la lala Dumnezeu: Iar când precum un ghem de aţă se termină şi-a noua viaţă V-aştept în raiul pisicesc, căci vă iubesc şi vă primesc V-aştept cu hamsteri confiaţi, cu vrăbii, piţigoi flambaţi Eternitatea-i o plăcere fiindcă am şi bere. Cu aroganţă şi cu fală mă uit la voi, la cei din sală, Şi ştiu că toţi ar vrea să zică: vai, ce n-aş da să fiu pisică. Cor: Miau, miau, miau, miau, miau miau miau miau miau. Îi întrebăm pe cei ce încă În mod stupid afirmă cum că Noi din tigru-am evoluat Ce iarba mâţei aţi fumat? Noi nu ne tragem niciodată Dintr-o dihanie dungată Întinsă lângă şemineu Noi semănăm leit cu Dumnezeu. La la lalala la la la lala La la lalala la la la lala Dumnezeu: Deci stați frumos și nu clintiți, și fiți atenți că nu durează mult Spectacolul de față-n care o să vedeți ce poznă minunată am făcut O lume din hazard și jucării, cu bune, rele, clare sau subtile Pe care v-aș fi recunoscător să n-o bruiați cu telefoanele mobile Cor: Îi întrebăm pe cei ce încă În mod stupid afirmă cum că Noi din tigru-am evoluat Ce iarba mâţei aţi fumat? Noi nu ne tragem niciodată Dintr-o dihanie dungată Întinsă lângă şemineu Noi semănăm leit cu Dumnezeu. La la lalala la la la lala La la lalala la la la lala

Retina-mi spune că vecina nu şi-a plătit lumina și în plus mai are și-un amant. Oi fi bătrână, da încă sunt în vână, memoria e bună, ca la elefant Despre ce vorbeam? Aa, da … Prin urmare ştiu orice mişcare mai mică sau mai mare care se întâmplă-n bloc O vorbă, un foşnet sau un pas, sau un ticăit de ceas, eu le notez pe loc Am în loc de ochi vizoare, dacă faci orice mișcare despre tine totul am ghicit Fiecare fir de păr e-un senzor pentru adevăr și urechile-s antene satelit Dacă mergi tiptil pe hol, te-am notat! Daca umbli-n fundul gol, te-am pozat! Dacă întri-n scară beat, te-am simţit! Dacă dai un pârţ în pat, te-am mirosit! Mâţa babă de la doi, de la doi, Ştie totul despre noi, despre voi Acuma e pensionară, da o fost o torționară Scrie tot pe nişte foi, despre noi. Dacă-ți place pizza, pasta, de ți-ai înșelat nevasta, ce culoare au chiloții tăi sau câți bani ai Dacă suferi de vreo boală, dac-ai fost premiant în școală, dacă sufletu-ți ajunge-n iad sau urcă-n rai Scriu, fiindcă vreau să ştiu, cine rămâne viu, și câţi din voi o să muriţi Vă trec pe toți într-un pomelnic, căci e neîndoielnic că toţi o s-o mierliţi Știu şi pot să vă descriu cum fac să rămână viu orice lucru sau făptură Trebuie luată, de voie sau forţată, legată și pusă-n saramură. Trăim pe-o pătlăgică O roşie mai mică se-nvârte ca turbată pe bolta înstelată De milioane de ani avem oceane Cu apă sărată, și încă nu-i murată Așa că prin urmare, tre’ să-i mai punem sare Şi, pentru aromare, un piculeţ de hrean Fiindcă atunci când sodiul o dat mâna cu clorul Au zis că viitorul se păstrează în borcan E greu în ţara asta pentr-o mâţă babă care-ncearcă să nu moară prea degrabă Ştiu cine-i vinovatul, da, statul este hoţul, ei MIAU luat speranţa , MIAU luat şi soţul MIAU tăiat din pensie, MIAU scumpit lumina, miau… Prefer să stau în casă. Dacă ceva mă doare fac imediat gargară cu apă și cu sare. Mi-ar plăcea, dacă s-ar putea, o, Doamne, dac-ai vrea, fiindcă ştiu că poţi Dă-ne, Tată, potopul înc-o dată, cu apă sărată, să ne murezi pe toţi Căci sarea, care-a făcut murarea, te-aduce fix în starea de nemuritor Adică, care va să zică, nimic nu se mai strică când stă în natriu clor. O şosetă în castron, la saramură Şi castronul în palton, la saramură Și paltonu-n geamantan, geamantanul în borcan Şi borcanul în butoi, mâța baba de la doi O să vină după voi, o să treacă peste noi. Trăim pe-o pătlăgică O roşie mai mică se-nvârte ca turbată pe bolta înstelată De milioane de ani avem oceane Cu apă sărată, și încă nu-i murată Așa că prin urmare, tre’ să-i mai punem sare Şi, pentru aromare, un piculeţ de hrean Fiindcă atunci când sodiul o dat mâna cu clorul Au zis că viitorul se păstrează în borcan Visez să pot să vă murez pe toţi ăştia din bloc Acum vă rog să mă scuzaţi, dar am ceva pe foc.

Vasile: Bună. Mă numesc Vasile, am 3 virgulă paişpe kile Şi sunt captiv în cercul vieţii, al disperării şi-al tristeţii Așadar, povestea mea, oricât de stranie-ar părea E cât se poate de reală şi incredibil de nasoală. Dac-ar fi s-o spun pe toată, v-aş ţine-aicea până mâine Aveţi în faţă o pisică, dar în pisică e un câine! Şi zilnic mă întreb: o, Doamne, cu ce ţi-oi fi greşit eu oare Că ai ales să-mi dai pedeapsă asemenea reîncarnare? Când sunt câine-n trup de mâţă nu mai pot să fac ce vreau Că nu se sperie nici curca dacă-i zic: Miau! Miau! Miau! Miau! Vaca muge, că e vacă, porcul grohăie, că-i porc Cioara cârâie pe cracă. Eu, când vreau să mârâi, torc? Cor: Un criminal, ai fost un criminal, Ai omorât letal un biet cotoi Poate că de asta te-a calicit năpasta Să fii în viaţa asta la fel ca noi. Vasile: În niciun Cod Penal eu n-am fost criminal Am fost la tribunal şi chiar le-am zis Că mortul dumneavoastră avea o viaţă proastă Vroia să scape de nevastă şi l-am sinucis. Vasile: Pe vremea-n care eram câine, rodeam tăcut un colţ de pâine Simţii de coadă cum m-apucă un motănoi cu dor de ducă Şi-mi zice: Soțul bătrânei: scuză-mi insistenţa, dar la nevastă-mea demenţa A întrecut orice măsuri. Întruna pune murături. Nu ma refer la gogonele, ştiu că de-aia-există ele Dar, să mă ierte Dumnezeu, bocancii mei? Paltonul meu Din cea mai fină ţesătură se lăfăie în saramură? Tu crezi că-i doar o întâmplare că ieri a pus pe mine sare? Omoară-mă, te rog frumos!… Vasile: mă rog, eu fiind şi curios L-am prins în gură. Părea copt. Haţ! O strânsură….şi încă opt. Nicio grimasă n-a schiţat, s-a dus zâmbind şi împăcat Deci tot nevinovat pledez şi sper să mă reîncarnez Măcar în pekinez. Dumnezeu: Eu am analizat am cumpanit și am decis In calitatea mea dumnezeiască Sa iei in viață locul motanului ucis Păstrându-ți conștiința cea câinească Vasile: miau, miau, miau, miau Cor: Un criminal, ai fost un criminal, Ai omorât letal un biet cotoi Poate că de asta te-a calicit năpasta Să fii în viaţa asta la fel ca noi. Un criminal, ai fost un criminal, Ai omorât letal un biet cotoi Poate că de asta te-a calicit năpasta Să fii în viaţa asta la fel ca noi.

Blănaru: De când pisica Sapiens ieşit-a din caverne Munceşte pentru hrană, doarme pe ce-şi aşterne Eu mi-am făcut salteaua mai lată şi mai lungă Mai bine lăbărţată decât să nu-mi ajungă. M-am descurcat prin muncă, făr’ niciun ajutor Doar labele-astea patru şi-o lamă de topor Acum în societate păşesc bogat şi demn Căci mobila Blănaru e arta mea din lemn Nu-mi place să mă laud, dar sunt artist complet Dă-mi pensulă, sunt pictor, dă-mi pană, sunt poet! “Somnoroase păsărele, pe la cuiburi se adună Dacă pui laba pe ele, poftă bună! “ Alo, alo, am pictat un cal maro Am laba mai precisă decât Pisicasso Toporu-mi este daltă şi-mi place că e lat Căci mai presus de artă, ador să fiu bogat! Cor: Domnule Blănaru, mulţumim extrem de mult Fără dumneavoastră nu ştim ce ne-am fi făcut Un motan ce pentru teatru orice sumă risipeşte Căci el iubeşte arta şi arta îl iubeşte. Şi numai din iubire, deci fără interese A sponsorizat decorul acestei piese Vedeţi şi voi ce bun e, doar lemn masiv şi fier Deci doar de la Blănaru cumpăraţi mobilier! Blănaru: Spuneţi că tai pădurea ca să mă-mbogăţesc? De fapt eu bag securea fiindcă vă iubesc. Vai, când aud că codrul e frate cu motanul Cine-a scornit-o p-asta? Atât l-a dus bostanul? De fapt a scos pe gură un negru porumbel Căci codrul este Cain, iar voi sunteţi Abèl. Veveriţe veninoase şi iepuri turbaţi Aşteaptă cu ochi roşii desişul să-i călcaţi. Plus că-n păduri pândeşte un groaznic animal Pisica sălbatică de Neanderthal O, Doamne, câtă forţă, ce rânjet, ce măsele Ce blană şi ce gheare! Aşa….ca ale mele. Şi-atunci ţipaţi spre mine să vin să vă salvez? Păi nu fac eu mai bine că deja îl retez? De furi din codru cinci hectare Ce-i pasă codrului? Mai are! Cor: Domnule Blănaru, mulţumim extrem de mult Fără dumneavoastră nu ştim ce ne-am fi făcut Un motan ce pentru teatru orice sumă risipeşte Căci el iubeşte arta şi arta îl iubeşte. Şi numai din iubire, deci fără interese A sponsorizat decorul acestei piese Vedeţi şi voi ce bun e, doar lemn masiv şi fier Deci doar de la Blănaru cumpăraţi mobilier! Blănaru: Unde nu poate nimeni, Blănaru sigur poate Pe mâna mea, oraşul ar merge ca pe roate. Nu-mi trebuie politică, nu vreau să candidez Dar dacă mă vrea lumea, o să mă conformez. Pe contracandidaţi îi rog frumos să-mi spună Câţi! Dintre ei au orare curaj să mi se-opună? Câţi!! Vor să îl primească în vizită pe-Alioşa Când ştiţi ce poa’ să facă Alioşa cu sacoşa. Voi dezvolta oraşul cu parcuri, şcoli, spitale Echipa mea de fotbal va ajunge prin finale Va trece fix prin centru o-autostradă suspendată Nah… nevăstă-mea… conduce ca o descreierată Cu toţii veţi striga: domnul primar, să ne trăieşti! Şi-n cinstea mea, oraşul se va numi Blăneşti. Actorii de la teatru or să cânte despre mine Şi-o să-i ia mama dracu’ dacă nu cântă bine! Cor: Domnule Blănaru, mulţumim extrem de mult Fără dumneavoastră nu ştim ce ne-am fi făcut Un motan ce pentru teatru orice sumă risipeşte Căci el iubeşte arta şi arta îl iubeşte. Şi numai din iubire, deci fără interese A sponsorizat decorul acestei piese Vedeţi şi voi ce bun e, doar lemn masiv şi fier Deci doar de la Blănaru cumpăraţi mobilier!

Alioșa: Orice individ normal are câte-un hobby în viaţă Unii adună păr de cal, alţii cultivă mentă creaţă Unii cutreieră prin munţi, alţii se caţără pe zid Unii citesc, să fie culţi. Mie îmi place să ucid! Cor: Nu ieşim din casă, stăm ascunşi sub masă Stăm ascunşi în tindă ca să nu ne prindă Nu ieşim pe stradă, ca să nu ne vadă Că dacă ne găseşte… hiii… ne căsăpeşte! Alioșa: Da’ ce, mă rog, v-aţi panicat? Că doar n-oi fi vreun psihopat Eu sunt un asasin lucid, uşid în mod organizat. Adică dacă eşti pe listă am pentru tine-o veste tristă Dar cine nu e pe tabel, păi eu ce treabă am cu el? Cor: Nu vrem pe tabel! Alioșa: Îţi vâr gheara-n guşă Cor: Scoate-ne din el! Alioșa: Îţi prind coada-n uşă Cor: Nu vrem pe tabel! Alioșa: Eu sunt Alioşa Şi cel mai fain îmi iese crima cu sacoşa. Cor: Nu vorbim de ea, nu vorbim de ea Ştim ce este ea, ştim ce face ea Dar chiar şi aşa Nevorbind de ea Poate nu va apărea, poate nu o vom vedea. Poate vom scăpaaaaa! Alioșa: Poate scăpaţi, sau poate nu. În viaţă nu e cum vrei tu Eu poate-am vrut sa fiu cioban să stau cu oile-n saivan Să cânt o doină din caval. Nu să ajung un criminal. Ce-i vina mea că am venit şi alt serviciu n-am găsit? Când dom’ Blănaru m-a primit şi când CV-ul mi-a citit N-a înţeles ce vreau să fiu, fiindcă eu nu prea ştiu să scriu “Ce altceva mai ştii, Alioşa?” Atunci i-am arătat sacoşa Iar el m-a angajat pe loc. Mi-a dat şi-o garsonieră-n bloc. Cor: Nu ieşim din casă, stăm ascunşi sub masă Stăm ascunşi în tindă ca să nu ne prindă Nu ieşim pe stradă, ca să nu ne vadă Că dacă ne găseşte… hiii… ne căsăpeşte! Alioșa: Din când în când, oricând vrea el, Blănaru scrie în tabel Câte un nume de pisică, adică care va să zică Chiar dacă nige, dacă plouă, eu tre’ să rup pisica-n două Şi am acolo pe tabel un pătrăţel, fac X pe el. Aşa că dacă te-mburici pe şeful meu să-l contrazici Sau vreun motan o enervează pe-a lui nevastă când şofează Dacă-i tai calea în vreun fel, felicitări! Eşti pe tabel Dacă nu eşti şi ai murit, cer scuze. Am citit greşit. Cor: Nu vrem pe tabel! Alioșa: Îţi vâr gheara-n guşă Cor: Scoate-ne din el! Alioșa: Îţi prind coada-n uşă Cor: Nu vrem pe tabel! Alioșa: Eu sunt Alioşa Şi cel mai fain îmi iese crima cu sacoşa. Cor: Nu vorbim de ea, nu vorbim de ea Ştim ce este ea, ştim ce face ea Dar chiar şi aşa Nevorbind de ea Poate nu va apărea, poate nu o vom vedea. Poate vom scăpaaaaa!

Mihai: Ea calc-apăsat, înainte trecând Cu coada-nfoiată și botul în vânt Cristina: El vine din urmă cu capul plecat Ridicând alene câte un omoplat Mihai: În seara asta n-am vrut decât să ne relaxăm Să ieșim până-n în oraș, să ne reconectăm Cristina: Să bem ceva-ntr-un bar, fără pui, fără stres, Mihai: Dar nu-nțeleg cum naiba ne certăm atât de des Cristina: E-atâta tensiune între noi și ne-nconjoară ura Mihai: Ni se zburlește părul numai când deschidem gura Nu știam că mâțele au glande cu venin Cristina: Eu nu mai pot așa, Mihai, hai să ne despărțim Mihai: Și mi-a-mintesc de nopțile cu cer senin Când rămâneai pe-ascuns să dormi la mine în cămin Cristina: De nopțile de primăvară cu parfum de liliac Mihai: Când ne prindea dimineața cățărați într-un copac Cristina: Și ne pierdeam unul în altul discutând tot felul de prostii Mihai: Și nu-mi venea să cred cât de deșteapă poți să fii Cristina: Cum te lingeam ușor pe blană când poșteam țigări la geam Mihai: Sau cum prindeam și ne jucam cu câte-un pui de șobolan Mihai: A fost odată, bine că a fost, nu-mi pare rău, Da cum e-acum eu nu pot să mai fac față, zău Cristina: Știi foarte bine ce-ai făcut, degeaba o întorci Ai fi fost bun de-actor, ce admirabil poți să joci Măcar o Zmeură de Aur tot ai fi meritat Mihai: Îți jur că n-am făcut nimic... Cristina: Știu că m-ai înșelat! Vorbește toată școala, și cât de tare doare Să le-auzi șușotind pe celelalte profesoare E groaznic, e-un coșmar, e ca o moarte lentă Motanul meu se ..... cu o mâț-adolescentă Mihai: Îți jur că n-o cunosc. Sunt numai zvonuri și prostii Cristina: Hai fi motan și recunoaște, nu mă mai minți. Mihai: Și mi-a-mintesc de nopțile cu cer senin Când rămâneai pe-ascuns să dormi la mine în cămin Cristina: De nopțile de primăvară cu parfum de liliac Mihai: Când ne prindea dimineața cățărați într-un copac Cristina: Și ne pierdeam unul în altul discutând tot felul de prostii Mihai: Și nu-mi venea să cred cât de deșteapă poți să fii Cristina: Eu te lingeam ușor pe blană, când poșteam țigări la geam Mihai: Prindeam și ne jucam cu câte-un pui de șobolan Cristina: Oricum nu mai contează, simțeam că o s-o faci De ani de zile nu faci altceva decât să te retragi Ești absent, nepăsător, nu mă mai bagi în seamă Am fost prietenă, soție, acuma sunt doar mamă Sunt bună de făcut mâncare și curat prin casă Să duc puiul la grădiniță, și domnului ce-i pasă? Vine seara de la muncă, bag-o bere-n bot Și las’ că-n rest se-ocupă proasta singură de tot Mihai: Nu-i chiar așa, Cristina, nu mai vorbi prostii Spăl vase, duc gunoiul, fac cumpărături, și știi Că mâțul ăla mic se joacă doar cu mine Cristina: Dar știi tu că la vârsta lui, nu citește bine? Bine-nțeles că nu, că tu ai altă treabă Să gâdili mâțe tinere sub bot și pe sub coadă Mihai: Iar începi prostia asta, nu-i adevărat! Cristina: Hai gata! Ieși afară, deja m-am enervat! Mihai: Și mi-a-mintesc de nopțile cu cer senin Când rămâneai pe-ascuns să dormi la mine în cămin Cristina: De nopțile de primăvară cu parfum de liliac Mihai: Când ne prindea dimineața cățărați într-un copac Cristina: Și ne pierdeam unul în altul discutând tot felul de prostii Mihai: Și nu-mi venea să cred cât de deșteapă poți să fii Cristina: Cum te lingeam ușor pe blană când poșteam țigări la geam Mihai: Sau cum prindeam și ne jucam cu câte-un pui de șobolan Cristina: Unde s-a dus, unde-a fugit Vremea când n-aveam nimic de-mpărțit În afară de viața mea toată Nu pot să cred cât am fost de idioată

Am blana țesută cu fire de aur, și-n ochi îmi sclipesc nestemate Așa zicea tata când eram un puiuț și mă purta în cârcă pe spate. “Poruncește, prințesă! Te duc unde vrei. Sunt umilul tău slujitor.” Stăpâneam peste mulți, mulți motocei și tot regatul era un covor. Nu-mi amintesc foarte multe de-atunci, eram mică, eram doar un pui Știu că-l iubeam ca pe-un zeu și voiam să-mi crească mustăți ca-ale lui. Sunt ani buni de când a plecat să muncescă afară pentr-o viață mai bună Și vine pe-acasă o dată pe an, dar am uitat cum să fim împreună. E trist, e bătrân, obosit și stingher, stă singur și tace chitic E doar eticheta cu prețul plătit ca mie să nu-mi lipsească nimic E ironic că fix ce-i mai scump n-ai putut de atunci să-mi mai dai niciodată E greu ca pisică adolescentă să crești fără iubire de tată. Caut răspunsuri pe podeaua din baie Mă țin de litieră, când tavanul se-ndoaie E ușor să te spargi în mici bucăți de oglinzi Când viața te-mpinge și n-ai de ce să te prinzi Când mi-a crescut un pic coada și am început să devin din mâță, pisică A migrat și mama-n străinătate la lucru și am rămas să cresc c-o bunică. Mi-e greu să m-atașez de ceilalți, când inima-i făcută doar din zdrențe Și-ncerc să râd, să fac frumos, să fiu drăguță, dar nu sunt decât triste aparențe Îmi place să ajut, să fiu utilă, mă-nscriu cât pot de des la voluntariat Și-mi fac prieteni noi cu riscul de-a primi apoi poze indecente pe WhatsApp Mi-e frică să iubesc, și nu mai vreau, și tocmai am iubit pe cineva Și-acum încerc să scap de asta și să uit, să uit de fapt că și el mă iubea Era student și pentru prima oară, tată, mamă, de când ați plecat Am simțit că poate viața e frumoasă, că locul meu e lângă el, că totu-i minunat Era relația perfectă, și îmi spunem mereu că totul va fi bine Dar el a vrut mai mult, eu n-am știut să îi ofer, și a plecat, s-a dus în țări străine. Cât de ironică e viața asta, tati, și cum îți râde ea în bot, pe bune Un alt motan pe care l-am iubit cel mai mult, a plecat să colinde prin lume Lumea asta-I ca o litieră iar noi suntem grăunțe de nisip, dacă te gândești Unora ne cad în cap rahaturi, ce să faci, n-ai ce să faci, pățești Caut răspunsuri pe podeaua din baie Mă țin de litieră, când tavanul se-ndoaie E ușor să te spargi în mici bucăți de oglinzi Când viața te-mpinge și n-ai de ce să te prinzi Aș vrea să pot să spun că școala merge bine, da-n realitate merge greu ca dracu Pe bancă se văd urme de frustrare și de gheare, și anu viitor m-așteaptă bacu Și ca și cum aveam nevoie de o dramă, că altfel îmi era destul de bine Colega mea de bancă cea drăguță, s-a apucat să scoată zvonuri despre mine Și-acuma toata lumea mă privește ciudat, de parc-aș suferi de nuș ce boală Și sunt convinși că eu m-ș fi culcat cu soțul unei profe de la noi din școală Pe bune, dude? Atâta poți? Eu n-am făcut decât să zic că pentru vârsta lui arată bine Știu c-ai făcut-o ca să te răzbuni, pentru c-al tău iubit s-a-ndrăgostit de mine Îmi desenez acuma pe lăbuță cu-o lamă ascuțită și subțire O crestătură mică cât un zâmbet amărui, o linie de finiș amintire Și-mi zboară gându-aiurea, și-mi vine să sparg totul, să urlu: oare cum o fi când mori Și pun lama deoparte când mă gândesc la tata. Oricum nu pot s-o fac de 9 ori Of, tată, ce groaznic e să nu știi cine ești, să nu știi încotro să o apuci Tare-aș vrea să mă ridici pe greabăn, să mai întrebi o dată unde să mă duci. Ai mei mi-au zis Camelia, mi-au dat nume de floare Iar eu nu pot să fiu decât o biată plant-agățătoare Știu că fiecare are drumul său în viață Pentru moment, al meu e doar un ghem de ață. Caut răspunsuri pe podeaua din baie Mă țin de litieră, când tavanul se-ndoaie E ușor să te spargi în mici bucăți de oglinzi Când viața te-mpinge și n-ai de ce să te prinzi

Vă place blana mea? E cu extensii. Mii le-a adus Blănaru din Paris El ştie că sunt damă cu pretenţii Şi vreau să port doar chestii cu dichis. Şi când mi se întâmplă, din greşeală să mă admir o oră în oglindă Parcă mă ia, aşa, o moleşeală, mila de voi începe să mă prindă. Că sunteţi toate nişte jigărite nici nu ştiţi cum arată coaforul Şi cred că, după urmele de gheare, vă faceţi manichiura cu toporul. Voi sunteţi sărăntoace, eu bogată, voi sunteţi pleava ţării, eu regina Mă simt chiar generoasă câteodată. Hai, care vrei doi lei, să-mi speli maşina? Ştiu că vi se strange des stomacul la gândul că m-am măritat cu tipul Da, norocul meu, lua-v-ar dracu. Ziceţi mersi că nu vă calc cu Jeep-ul. Ziceţi mersi că aţi trecut pe zebră și nu v-am spulberat ca pe popice Deşi v-aş rupe o vertebră dar n-aş vrea tabla să se strice. Nu, nu, nu, vreau Nu vreau să il laud pe Blănaru, dar nu mă pot abţine câteodată Să recunosc în faţa tuturor că are o soţie minunată Şi multe mâţe mă invidiază şi spun de mine vrute şi nevrute Că sunt o şoferiţă nesimţită, dar nesimţirea este o virtute. Îmi place să şofez, mă relaxează cum urlă Jeep-ul când accelerez Dacă unu-n faţa mea frânează sunt foarte calmă, dar mă enervez! Posibil să îmi scape-o vorbă, două că mă-ncetineşte fără rost Fraiere, eu am maşină nouă. Ce mâţă a fătat aşa un prost? Iar dacă boul nu-şi cere scuze și nu îmi pupă laba, tremurând Îi spun discret, cu zâmbetul pe buze: Alioşa te va vizita curând! Doamne-ador viteza, parcă zbor. Dacă-i vreo baltă-n stradă te stropesc Şi trec pe roşul de la semafor. Acolo numai fraierii opresc. Eu când opresc las maşina-n stradă să vă blochez, să pufniţi din nări Ce, sunteţi grabiţi? Staţi la coadă. Regina tre’ să-şi ia ţigări Să vină poliştii după mine! Închide, dom’le, naibii, girofaru’ N-am dat prioritate? Pentru cine? Eu am prioritate de Blănaru! Nu, nu, nu, vreau Nu vreau să il laud pe Blănaru, dar nu mă pot abţine câteodată Să recunosc în faţa tuturor că are o soţie minunată Şi multe mâţe mă invidiază şi spun de mine vrute şi nevrute Că sunt o şoferiţă nesimţită, dar nesimţirea este o virtute.

Supereroul: Povestea mea începe-ntr-o duminică de mai O zi din aia mai ploioasă, în care-ţi vine doar să stai Să rasfoieşti o carte, să sorbi un pic de lapte Să leneveşti în pat, să faci orice, numai nu fapte. Şi cum e scris adânc în adeneul de felină Când stai în patul tău, e absolut normal să-ţi vină Instinctul ăla vinovat de-al zgrepţăna măcar un pic Doar aţi făcut cu toţi aşa şi nimeni n-a păţit nimic. De unde naiba era să ştiu că sunt eu cel ghinionist? De unde naiba era să ştiu că nu e bine să insist? Căci cum stăteam eu relaxat, dar concentrat pe zgrepţănat Brusc, s-a destins şi m-a împins un arc din pat. Şi am zburat. Când zbori pe geam involuntar de la etajul zece De jos privind, la drept vorbind, vezi un motan cum trece Planând uşor, ca un condor şi dispărând spre vest Şi evident că n-a scăpat neobservat aşa un gest. Cor: Ce minune mare, ce minune mare În sfârşit o mâţă a-nvăţat să zboare În sfârşit avem şi noi un super erou Abia aşteptăm să îl vedem zburând din nou Minune mare, minune mare, Eram superioare, vom fi mai superioare El ne va-nvăţa cum să zburăm şi noi Vom deveni o specie de supereroi! Supereroul: Există-o regulă a fizicii, dar n-o dezbatem azi Pe scurt, când zbori fără aripi, până la urmă cazi De sus în jos, vertiginos, cum a cazut Icaru’ Aşa m-am prăbuşit şi eu în curtea lui Blănaru. Când m-am trezit, eram zidit în ghips pe jumătate Domnul Blănaru a plătit, s-a ocupat de toate Că nah, când vrei să fii primar, se pare că dă bine S-apari în poze, la ziar, lângă-un erou ca mine. Când a aflat din gura mea că m-aruncase patul Un pat făcut de firma lui, cred că l-a luat ficatul Căci şi-a găsit cuvinte să îmi spună doar atât: Blănaru: Tu cred că vrei să-nveţi să-noţi cu un pietroi de gât Eu le-am promis c-o să-i înveţi să zboare, să planeze La naiba, le promit orice, să-i fac să mă voteze Şi-acum îmi spui că am picat, în faţa lor, de bou? Mă doare-n cot cum ai zburat, tu eşti supererou! Cor: Ce minune mare, ce minune mare În sfârşit o mâţă a-nvăţat să zboare În sfârşit avem şi noi un super erou Abia aşteptăm să îl vedem zburând din nou Ce minune mare, ce minune mare, Eram superioare, vom fi MAI superioare El ne va-nvăţa cum să zburăm şi noi Vom deveni o specie de supereroi! Supereroul: Supereroii au mereu oraşul la picioare În două zile m-au făcut şi cetăţean de-onoare Din oră-n oră apărea câte o nouă ştire Cu mine-n ghips, parcă eram statuie-n devenire Armuri de ipsos mă ţineau-ntr-o strângere nebună Iar eu simţeam că mă sufoc în propria minciună Vroiam să strig: vă rog frumos să încetaţi cu zborul Pisica merge doar pe jos, acesta-i adevărul! Prin aer vezi doar vrăbii, un canar, un papagal, Iar Pegas este doar un mit, nu zboară niciun cal! Zicala aia despre porci înseamnă niciodată Cum niciodată nu va fi pisică-naripată! De-un an jumate stau în ghips , o, Doamne, cum l-aş scoate Dar dom’ Blănaru m-a convins că încă nu se poate Căci se întâmplă uneori, când miza-i foarte mare S-ajungi să îi convingi pe proşti că mâţa poa’ să zboare. Cor: Ce minune mare, ce minune mare În sfârşit o mâţă a-nvăţat să zboare În sfârşit avem şi noi un super erou Abia aşteptăm să îl vedem zburând din nou Minune mare, minune mare, Eram superioare, vom fi mai superioare El ne va-nvăţa cum să zburăm şi noi Vom deveni o specie de supereroi!

Prea mulți se chinuie s-adune avere pe pământ Averea mea o voi purta mereu cu mine-n gând Vreau idei, vreau situații, vreau să simt vibrații Vreau să văd pisicile ca pe constelații Vreau să văd din ce-i făcută pisicirea Vreau să aflu care ni-i menirea Mi-am pus la picioare aripi cu motor Și-am plecat să mă fac călător Backpacking, couchsurfing, hitchhiking Mi-am luat sacu-n spate și o cană pentru lapte Backpacking, couchsurfing, hitchhiking Sunt minuni pe lumea asta mult mai multe decât șapte Merg din oraș în oraș, cunosc tot felul de motani Birmanezi, siamezi sau persani Dacă viața e un puzzle vreau să am piesele toate Și mai cu seamă-mi place că trăiesc în libertate Lumea este perna mea Ce frumos visez când mă culc pe ea Vreau să o îmbrățișez și s-o miros S-o învăț pe de rost și pe față și pe dos Lumea este scoica mea Vreau să strâng pe rând toate perlele din ea Cât voi continua să umblu pe pământ O s-adun întreg șiragul și-o să aflu cine sunt N-o să-nveți nimic stând în spații virtuale Seva lumii stă ascunsă în prietenii reale Să privești o pisică-n ochi, să simți ce simte ea Nu-ți oferă asta un ecran în 4K De-un lucru-mi pare rău așa, un pic Și câteodată mă cuprine un dorișor mai mic C-am lăsat acasă o pisică frumoasă cu nume de floare și ochi verzi de mare Și duc cu mine amintirea lucrurilor mici și regăsesc frânturi din ea în unele pisici Blana ei țesută cu fire de aur Privirea jucăușă cu sclipiri de tezaur O mușcătură de ureche, un sărut furat în taină Sper să-ți fie bine pe pământ, copilă faină. Lumea este perna mea Ce frumos visez când mă culc pe ea Vreau să o îmbrățișez și s-o miros S-o învăț pe de rost și pe față și pe dos Lumea este scoica mea Vreau să strâng pe rând toate perlele din ea Cât voi continua să umblu pe pământ O s-adun întreg șiragul și-o să aflu cine sunt Într-o zi torceam liniștit prin Amsterdam Împreună cu-un amic shorthair căruia-i povesteam De bătrâni și de diferențele dintre culturi De bunică-mea și-obsesia ei pentru murături Când un amic de-al lui a apărut de nicăieri Cu o sticlă de lapte, un bax de beri Și-un motan alb cu o barbă până-n piept Zicând: Un motan: El e Dumnezeu, ne-am întâlnit la un concert. Andrei: O, Doamne, ce bine-mi pare, tocmai voiam să te-ntreb De ce ai făcut lumea asta mare pe care caut s-o înțeleg Dumnezeu m-a prins atunci de un picior și mi-a zis cu bucurie și cu fală “Măi, Andrei, eu acuma bag de seamă că tu semeni un pic cu pinguinu-Apolodor” Lumea este perna mea Ce frumos visez când mă culc pe ea Vreau să o îmbrățișez și s-o miros S-o învăț pe de rost și pe față și pe dos Lumea este scoica mea Vreau să strâng pe rând toate perlele din ea Cât voi continua să umblu pe pământ O s-adun întreg șiragul și-o să aflu cine sunt

Tu vrei răspunsuri, măi Andrei, ei bine, n-am Când am făcut eu trebușoara asta, habar n-aveam Unde-o s-ajungă și dac-o fi ceva de capu ei Am mai avut, ce-i drept, pe parcurs, câteva idei. I-am dat un brânci la început, să se nvârt-oleacă Am încălzit-o tare-n mijloc ș-am pus puțină apă Apoi i-am dat și viață, da asa, mai mult în joacă. Restul v-aparține, mult succes, sper să vă placă. Unii cred că fericirea e în buzunare Alții-o caută cu disperare-n funduri de pahare Pentru unii ea se-aude tare tare-n difuzoare Alții o găsesc pe nisip la doi pași de mare Pentru unii fericirea-i foarte mică, încât pare Că-i undeva la orizont, și se tot pierde-n zare Că n-o s-o prindă niciodată, cît le-ar fi pasul de mare Alții cred că poate fi cuprinsă într-o-mbrățișare Mulți o caută într-una până-n viața de apoi Dar de multe ori e lângă noi, e chiar lângă noi Se ascunde-n lucruri mici și în ochii de pisici Numa ce-ntinzi laba și simți că-i deja aici. Aici? Poți s-o simți în adierea vântului de seară Sau în mirosul cald al unei ploi de vară In cuvântul mama scris de-un pui de mâță pe-un desen Sau în felu-n care-ți sună-n cap ultimul refren Orice-ar fi să faci în viață, pune și iubire Eliberează-ți mintea și las-o să respire De multe ori se-ntamplă să primești ceea ce dai Și cea mai mare mulțumire-i când faci rai din ce ai Fericirea uneori e minunat de mică ‘ncât intră numai bine-n simplul fapt de-a fi pisică Alteori ea poate fi infinit de mare Dar chiar și-atunci încape sigur într-o-mbrățișare

Monica: Nu m-ar mira să vă speriaţi. Deci dacă vreţi, ţipaţi, hai, fie Poate unii dintre voi văd prima oară o stafie. Eu doar vă băntui ca un gând menit să vă inducă frica. Deci, prin urmare, bu hu hu! Sunt fantomâţa. Sunt Monica. În ziua-n care am murit, nici prin cap nu-mi trecea să mor Priveam către televizor, la Tânăr şi Neliniştit Cum Victor Newman îi spunea, rânjind perfid pe sub mustaţă: Niki, tu eşti iubirea mea. Băi, Victor o minţea pe faţă! Şi asta, dom’le, îl sorbea cu ochi de mâţă imbecilă. Simţeam în mine cum creştea un val de furie şi milă Şi am ţipat la el: băi, Victor, băi, motănoi cu glas vibrant Dar oare Niki chiar nu ştie câtor pisici le-ai fost amant? Tineam în mână un pahar cu lapte şi-mi părea firesc Să am, ca telespectator, dreptul deplin să-l pedepsesc. Când l-am stropit pe nesimţit fix între ochi , frumos, simetric Brusc, între noi s-a-nfiripat, de nicăieri, un arc electric. Cor: Școala, școala, școala-i foarte importantă Dar Monica în școală a fost toantă Doar o mâţă toantă n-ar vedea ce scrie-n carte Să nu amesteci laptele cu electricitate. Electronii sunt întruna puşi pe fapte Vai, ce rapid înoată ei prin lapte Te zguduie instant, n-apuci să faci nimica Deci nu fiţi ca Monica. Monica: E foarte fain să fii fantomă, fiindcă poţi să treci prin ziduri Intri fără bilet la teatru, plus că nu mai faci nici riduri Vă văd pe voi, zilnic pe fugă, agitaţi, stresaţi mereu Iar eu fac totul fără grabă. Eternitatea trece greu. Dar n-aş avea vreodată timp pentru cotoiul care vine Să-mi spună “ce faci, pisicuţo, hai, treci diseară pe la mine?” Fiindcă, de când cu Victor Newman, cred că vor trece zeci de ani Până să pot să spun că am din nou încredere-n motani. De ce sunt încă pe pământ? Păi am o misie socială Încerc să aflu-n timp ce cânt câţi Victori Newman sunt în sală. Câţi dintre voi, prezenţi aici , ferchezuiţi şi dichisiţi Priviţi furiş la cozi străine, sperând să fiţi şi voi priviţi Câţi dintre voi, căsătoriţi, vă credeţi prădători de noapte Apoi veniţi acasă mici, cuminţi ca nişte mâţi de lapte? Iar daca tu, sau tu, sau tu, în timp ce vrei să-ţi minţi pisica Simţi că ceva te-nţeapă-n fund, să ştii că te-a-nţepat Monica. Cor: Școala, școala, școala-i foarte importantă Dar Monica în școală a fost toantă Doar o mâţă toantă n-ar vedea ce scrie-n carte Să nu amesteci laptele cu electricitate. Electronii sunt întruna puşi pe fapte Vai, ce rapid înoată ei prin lapte Te zguduie instant, n-apuci să faci nimica Deci nu fiţi ca Monica.